Omule, oare nu vezi ce greşit e drumul tău
Drum pe care, din mândrie, n-ai chemat pe Dumnezeu?
Nu vezi ura, lăcomia cum viaţa îţi cotropesc
Şi aduc nesiguranţă între cei ce mai iubesc?
Nu simţi înlăuntrul tău cum iarna se instalează
Lăsând gerul cel năpraznic peste mintea ce-a fost trează?
Nu auzi în depărtare cum furtuna rău vuieşte
Şi-apoi teama te cuprinde şi cu fiecare zi tot creşte?
Astăzi te privesc... eşti singur... simţi că toţi te-au părăsit
Şi te-ntrebi a cui e vina? Oare cine a greşit?
Te apasă-ngrijorări... vrei să poţi schimba ceva
Când priveşti în urmă drumul care-i însăşi viaţa ta...
O, de-ai vrea măcar acum pentru-o clipă să te-opreşti
Să te-ntrebi care ţi-e rostul... către ceruri să priveşti
Poate-atunci în duhul tău s-ar produce o schimbare
Şi-ai îndepărta din viaţă tot ce-apasă şi te doare
Şi apoi, în zorii zilei când din nou la drum porneşti
Vei primi din cer putere să mai ierţi şi să iubeşti
Căci din slavă Dumnezeu va privi cu îndurare
Lăsând peste toţi ai tăi har şi binecuvântare!

Vulcan-08-12-2024
Mary